Psihoterapia a fost pentru multă vreme asociată cu întinsul pe canapea și ochii pironiți în tavan, cu răscolirea sentimentelor timpurii și scormonirea în adâncul sufletului, cu contemplații răvășitoare și vise amestecate, o știință care pentru unii nu era bazată pe nimic, care se ocupa în principal cu isteria la femei și cu fanteziile din copilărie.

Charcot, Freud, Jung, printre primii deschizători de drumuri în acest nou domeniu al cunoașterii umane, au inițiat teoriile și tehnicile care stau la baza terapiei de astăzi.

În prezent, una dintre cele mai eficiente forme de terapie este cea cognitiv-comportamentală, terapie care a pornit de la ideea că gândurile unui om îi determină emoțiile și comportamentul. În sine, are la bază o teorie mult mai accesibilă și mai la îndemâna individului, decât complexa și întortocheata teorie a psihanalizei. În termeni generali, tratamentul cognitiv constă în conștientizarea și identificarea tiparelor de gândire care determină apariția emoțiilor intense și a conduitelor problematice.

Obiectivul final este reprezentat de restructurarea cognitivă, fenomen ce se referă la schimbarea modurilor de gândire dezadaptative și înlocuirea acestora cu cogniții funcționale, mult mai realiste și mai puțin distorsionate, astfel încât persoana să adopte un nou stil de gândire, și implicit, noi moduri de acțiune, mult mai adaptate realității sociale.

Terapia cognitiv-comportamentală s-a bucurat de o atenție considerabilă în ultimul deceniu datorită faptului că a condus către rezultate relativ rapide și durabile, tehnicile specifice fiind verificate și validate științific, ajutând persoana să își reducă credințele și conduitele autoperturbatoare. Cu siguranță, este unul dintre cele mai documentate tipuri de psihoterapie, conține strategii și tehnici viabile și cu o extinsă aplicabilitate, prin care pacienții obțin beneficii și soluții într-un interval de timp relativ scurt.

Urmând această terapie se pot schimba tiparele de gândire care împiedică deseori în evoluție, care constituie sursa principală a sentimentelor și comportamentelor disfuncționale și, astfel, se poate adopta o perspectivă diferită despre sine, lume și viață, o misiune deosebit de dificilă și aventuroasă, dar al cărei rezultat este extrem de satisfăcător și eliberator.